Posted on

Parfumurile de la granița sexualității

parfumuri corporale

Femeia care folosește un parfum puternic are o armă redutabilă. Se spune că puțini bărbați îi pot rezista unei femei care știe să se parfumeze, care știe să-și aleagă mirosul. Care știe să-și lase feromonii chiar sub nasul bărbatului pe care-l vrea.

           Poate ați crede că mirosul trebuie să fie unul plăcut, unul de un anume fel. Vă înșelați. Mai probabil este că o notă anume și deci un anume parfum sunt de fapt sunt cele care interesează. De exemplu, acestea ar putea fi parte din valorile culturale ale unei regiuni. Așa cum un miros la limita dintre dezgustător și agreabil poate separa două tipologii umane. Sau două civilizații, dacă vreți.

Parfum de femeie care se neglijează

            Guy Robert este unul dintre nasurile celebre ale Casei Channel și Hermes și celebru în Franța pentru parfumurile create – Madame Rochas, Amouage Gold sau Doblis, ca să spunem doar câteva. El l-a întrebat, odată, pe prietenul său Luca Turin, un alt mare nas al parfumului mondial, ce simte în aer? Era vorba de un miros, evident. A ce miroase? a continuat să-l întrebe văzându-i nedumerirea…
            Însă prietenul său, neștiind să definească mirosul acela, persista în tăcere. Iar Guy a spsu: „A femeie care se neglijează!” Ei da, acesta este un miros. Foarte precis este însă că francezii și sunt amatori de astfel de parfumuri, cu mirosuri aflate la limita dintre plăcut și dezagreabil. Oare nu ei sunt cei care au inventat termenul de putregai nobil? Nu ei lasă brânza până este aproape putrezită și apoi o consumă fiind delicatesă? (Bine, la treaba asta cu brânza îi au concurenți și pe italieni…)

            Guy Robert, cum am zis, un nas născut și crescut într-o familie celebră de parfumieri, i-a explicat apoi lui Turin cum este cu esența putregaiului nobil, acel „pourriture noble” care crește pe boaba de strugure și dă vinul acela roșu dumnezeiesc. Luca Turin avea nevoie probabil să afle aceste lucruri, nefiind familiarizat cu esența franțuzească a mirosului și a curățeniei. (Luca Turin era libanez, născut la Beirut și stabilit la Paris după o viață fermecător de aventuroasă…) Pentru ca lucrurile să fie minunate ele au nevoie să fie și cât de cât naturale. Puțin murdare. Căci acel puțin murdar le face să fie extraordinare.

            Însă este o esență franțuzească inacceptabilă în lumea anglo-saxonă. Nu mai departe, peste Canalul Mânecii, ar fi fost o chestiune absolut nelalocul ei să vrei să miroși a femeie nespălată. Mirosul este așadar o însușire omenească. Parfumul însă, estetica aceasta este deja o trăsătură de caracter a unei națiuni. Și francezii nu sunt cei care au inventat apa caldă în parfumerie, probabil este ceva din comoara genetică a unei națiuni, asta separând popoarele între ele.

Mirosul concentrat sau diluat

            Să ne amintim că parfumul de ambra gri și puterea sa de seducție  provin dintr-o secreție animalică ce miroase respingător. În schimb, diluată, deja efectul este fermecător. La fel și moscul, tot o secreție, dar al cărei rafinament a reușit  să producă fundamentul celor mai multor parfumuri cu tentă sexuală.

            Acesta este adevărul, parfumurile sunt asociate cu dragostea și cu senzualitatea. În același timp ele pot fi asociate și cu puritatea, cu animalicul sau chiar iadul. Cu păcatul sau diafanul. Mirosul ațâță și excită, iar uneori întoarce moralitatea cu susu-n jos.

Parfumul animalic, atracția irezistibilă

            La fel ca la animale, mirosul bărbaților excită femeile iar al femeilor pe bărbați. Totul pleacă de la feromoni și există numeroase studii în acest sens. Vezi pe Phiero și pe Bustle câteva indicii despre cum funcționează și veți înțelege de ce se străduiesc parfumierii să compună rețete  de parfum cu feromoni.

            Napoleon Bonaparte a fost obsedat după parfumul Josephinei!? Este ceva ce se discută destul de intens, invocându-se fragmente din scrisorile sale erotice. I-ar fi scris iubitei lui, pe când se afla în campania din Italia (1796-1797) ceva de genul: „Nu te spăla, în trei zile mă întorc!”

            Un alt exemplu de miros excitant, de această dată masculin, este al lui Rasputin, unul dintre cei mai mari escroci din toate timpurile și nu doar al Rusiei Țariste. Se spune că mirosea atât de urât, a capră, vin și transpirație și încă alte câteva, încât bărbații îl ocoleau efectiv. Însă femeilor le plăcea, erau înnebunite după „parfumul” lui Rasputin, inclusiv țarina și cortegiul ei.

Mit sau adevăr

            Așadar, demonstrată fiind legătura dintre feromoni și sexualitate, cât de valabile sunt parfumurile cu feromoni? Sunt ele chiar fatale pentru femei? Sau pentru bărbați? Părerile sunt împărțite. Cert este că un parfum bun face parte din tehnica unei seducții. Cu cât folosești un parfum mai fin, cu atât ești mai bine mirosit și treci mai ușor prin societate.

            Probabil știți că există parfumuri și parfumuri. Sunt și în industria cosmetică lucruri valabile sau kitsch-uri. Vă sfătuim să nu încercați soluții riscante. Sau contrafăcute…